“I’d rather be happy than smart.”, House M.D. – GuestPost

Nu, nu o sa am o logoree incredibil de fastuoasa la adresa deja mult prea cunoscutului Dr. House si a dramei create in jurul sfarsitului serialului. Cu toate acestea recunosc ca unele dintre replici mi-au captat interesul, m-au amuzat uneori si mi-au castigat aprobarea. Da, am sfarsit prin a le da dreptate lor, replicilor..

“I’d rather be happy than smart.”  Fericirea. Probabil fiecare dintre noi are o alta definitie pentru ea si, intr-adevar poate fi schitata in mod diferit pentru ca fericirea nu-si are lacasul intr-un singur loc sau la nivelul unui anumit tip de activitate. Pentru mine, de exemplu, fericirea e sa ma trezesc dimineata bine dispusa, sa citesc o carte buna, sa beau o cafea cu mama, sa ma contrazic cu tata pe nu stiu ce tema din geografie, sa rad, sa rad cu gura pana la urechi, sa rad sincer. Pentru mine fericirea e mai intai de toate impacarea cu tine, ca om, ca suflet. Nu sunt un om al regretelor. Nu-mi regret actiunile, greselile, alegerile sau momentele de slabiciune. In 99% din cazuri as proceda exact in aceeasi maniera. Continue reading “I’d rather be happy than smart.”, House M.D. – GuestPost

O seara naiva cu olimpici si bloggeri

Desi e vara iar majoritatea oamenilor au fugit in concediu, la mare, la munte sau mai stiu eu pe unde, unora le-a fost dat sa ramana acasa. Eu nu m-am plictisit pana acum, chiar daca n-am parasit inca orasul (care e unul grozav) iar ieri, 8 august 2012, multumita prietenilor de la Icar Tours, cu multumiri speciale domnului Florin Barhalescu si Andreei Marc am reusit sa particip la Seara Naiva a Olimpicilor Ieseni! – power by  Vali Tătar, organizatorul evenimentului si creatorul Fructe Naive

Nu, nu sunt sportivii de la Londra, cei de la jocurile olimpice insa sunt persoane la fel de importante pentru unicitatea si performantele demne de remarcat, obtinute la olimpiade de matematica, fizica, chimie, informatica si multe alte materii din acestea care mie personal in liceu mi-au pus mari probleme la adunarea si calcularea mediei. Totul s-a intamplat la Cafeneaua Veche, de pe Lapusneanu unde bloggeri prezenti au avut ocazia sa-i cunoasca si sa socializeze cu cei care au facut cinste acestui oras.

Mi-a placut ideea originala a celor de la  SEAT Iasi pentru intrarea “vip” oferita olimpicilor ieseni, am apreciat implicarea Arcadia pentru cadourile oferite, cat si cadourile din partea Club Moving si  Cărturesti. Florile au fost asigurate de cei de la  FloralStudio iar  Studioul de Film Rofilco si Pro Image au ajutat ca evenimentul sa ramana unul de neuitat inregistrand cele mai importante momente.

Nu trebuie uitati nici cei care ne-au rasfatat cu vinuri alese (printre cele mai bune pe care le-am degustat), asa ca multumesc inca odata celor de la  Gramma cat si celor de la Fructe Naive pentru sucurile naturale obtinute.

Ideea anuntata ieri ce ii apartine lui Ines si anume Adoptă un olimpic, reprezentanta de Fundatia Comunitara Iasimi-a starnit interesul, implicandu-ma astfel in acest program pentru a putea cunoaste, promova si sustine unul din olimpicii ieseni. Cei de la la Mosia Cai de Vis au promis o excursie atat olimpicilor cat si bloggerilor implicati in acest proiect iar despre asta va voi povesti probabil in viitor.

Va urma 🙂

PS: Recunosc ca pentru acest articol sursa link-urilor a fost Anda Elena

De cate ori facem aceeasi greseala?

În viaţă, lecţiile importante nu le înveţi din cărţi ci din întâmplările trăite şi morala prietenilor adevăraţi.

Mi-a fost dat sa fac multe greseli in viata, voluntar sau involuntar, poate cu intentie sau efectiv dintr-o pura intamplare. Efectele celor savarsite mi-au demonstrat ca uneori chiar si recunoscuta o greseala nu poate fi nici cum iertata si ca lectia primita n-ar trebui curand uitata, asta pentru binele meu.

De fiecare data cand ma gandesc la trecut as vrea sa-mi spun ca nu ma afecteaza, ca tot ce s-a intamplat in timp a fost pur si simplu intamplator iar momentele acelea dupa care am tot suspinat au fost doar scenarii menite sa apara si sa-mi stinga anumite curiozitati si dorinte, care mai tarziu aveau sa devina simple actiuni savarsite aproape inconstient… N-as vrea sa uiti trecutul pentru ca nici eu nu pot face asta. As vrea sa tii minte momentele care m-au invatat si pe mine ca lucrurile variaza de la bine la rau mai repede decat ai crede iar timpul consumat nu poate fi retrait sau dat inapoi indiferent de pretul pe care poate ai fi in stare sa-l platesti, pentru ca doar prezentul te obliga sa actionezi, viitorul sa visezi si trecutul sa reflectezi la decizii care poate, n-au fost prea bune atunci, in graba de a obtine totul.

Trecutul mi-a oferit de cele mai multe ori lectii bune, concluzii valoroase la care nu as fi ajuns cautandu-le prin stiu eu ce manuscrise ce par sa-ti ofere o explicatie pentru orice. Uneori a fost nevoie de cineva care sa-mi deschida ochii, tinandu-mi o morala din aceea zdravana, in care sa mi se explice ca realitatea nu e tot timpul compatibila cu gandurile mele. A functionat mereu chiar daca s-a intamplat sa nu fie placut, dar chiar si asa tot timpul am ciulit urechile si mi-am dat seama ca trecutul nu se mai intoarce pentru a fi retrait si nici continutul ce intregea peisajul nu pare convins ca ma mai vrea.

M-am ferit sa fac aceleasi greseli de mai multe ori chiar si cu persoane diferite poate pentru ca stiam deja care va fi deznodamantul. Impulsiv sau grabit, agitat sau… (cine stie cum) am incercat sa nu mai fac lucruri gresite dar pe care eu le consideram bune. Calmul e tot ce mi-a mai ramas din gafele trecutului iar o idee gandita de doua ori poate sa se transforme usor din geniala in rea.

Tu faci o greseala de doua ori?

Sursa FOTO

Cat timp petrecem in vietile altora?

O buna prietena imi spunea recent ca oamenii sunt facuti pentru ca sa ii cunosti, sa-i indragesti, sa te atasezi mai mult sau mai putin de ei si mai apoi sa ii iubesti sau sa ii uiti. Pe unii mi-am dorit sa ii cunosc si nu am reusit chiar daca undeva, in interiorul meu, dorinta inca ardea. Altii au intrat in viata mea fara ca eu sa le cer si mi-au facut inima sa bata mult mai tare, nu o data, nu de doua ori ci zilnic, dandu-mi sentimentul acela de siguranta si incredere in ei si in mine. Timpul mi-a rapit unele chipuri dar a avut grija sa nu-mi lase spatii libere in inima unde, i-am adapostit o perioada pe oamenii ce-mi dadeau zilnic motive sa zambesc.

Mi s-a intamplat sa simt ca stationez parca pe interzis in locuri in care probabil nu eram dorit, unde interesul invingea orice sentiment sincer iar raceala dintre indivizi iti ingheta orice speranta. Cu sau fara voia mea am fost azvarlit in vietile multora iar timpul petrecut a variat mereu, intensitatea si calitatea clipelor scurse dandu-mi uneori satisfactia si bucuria sansei sa ii fi cunoscut pe acei oameni in timp ce alteori naivitatea si deschiderea prea mare la cei din jurul meu, m-a ranit mai mult decat m-as fi asteptat eu.

Plec fara sa-mi para rau din vietile unora care probabil n-au mai avut nevoie de inca cineva, cuibarindu-ma in inimile ce-mi ofera totusi acel minim de caldura si fericire cu care eu sa-mi pot hrani sufletul. Timpul va continua sa zboare pe langa noi, lasandu-se masurat prin noi evenimente, trairi si momente din acelea in care orice ai face vei invata ca orice inceput are mai devreme sau mai tarziu si un sfarsit care in functie de el, de ea, e mai greu sau mai usor de acceptat.

Rad de fiecare data cand aud sau imi spun singur “n-as fi crezut sa mi se intample vreodata asa ceva” . Pentru ca saptamana trecuta nu stiam ce va urma, pentru ca ziua de ieri nu e ca cea de azi si pentru ca ce va urma va fi cu totul altfel fata de cum a fost pana acum. Daca mi-ai fi spus atunci cum va fi acum, probabil as fi ras si ti-as fi spus ca este imposibil. Unii vor sa-si afle viitorul amagindu-se cu diferite trucuri de carti si magie insa eu cred ca viitorul ni-l facem singuri profitand sau nu de sansele si ocaziile ce zboara zilnic pe langa noi.

Sursa FOTO

 Recomand:

 

Daca dragostea ar fi sport olimpic

Unora le-a fost dat sa practice sau pur si simplu sa experimenteze diferite sporturi. Pentru unii hobby iar pentru altii un mod de viata, in care dorinta de performanta reprezinta telul suprem. Altii, asa ca mine, n-au fost olimpici si nici mari sportivi talentati ori antrenati sa reziste conditiilor minime. Interesele, mediul, conditia fizica n-au facut din mine nici olimpic la matematica nici un bun sportiv asa cum poate mi-as fi dorit candva.

Desi nu as putea-o considera decat o stare, un sentiment si cam atat (cred), daca dragostea ar fi sport olimpic, cu siguranta as fi participat la multe olimpiade incercand sa obtin performante remarcabile. Cu toate astea graba de a pleca de la start, increderea prea mare sau… multe, multe altele m-ar fi condamnat la a pierde medaliile si laurii victoriei din inimile multora sau poate as fi ajuns sa fiu revoltat de acele decizii luate impotriva mea, condamnandu-ma la a-mi vedea de viata mea in continuare.

Poate ca uneori as fi urcat pe podium, bucurandu-ma de ceea ce mi se intampla in timp ce alteori as fi parasit competitia in anonimatul performantelor mele, fiind incompatibil cu cerintele si asteptarile celor dispusi sa ma judece. Cu toate astea nu m-as schimba, n-as vrea sa fiu altcineva si chiar daca uneori e sa fie bine si alteori nu, cel care pierde nu sunt doar eu.

In timp am reusit sa castig experiente pretioase care m-au facut sa-mi dau seama de cum stau de fapt lucrurile in jurul meu si chiar daca se intampla ca uneori sa accept mai greu realitatea, pentru ca e in defavoarea mea, alteori sunt prea fericit sa mai dau importanta lucrurilor marunte din cauza fericirii mele (uneori inexplicabile).

Ultimul start l-am gresit crezand ca ceea ce voi face, va fi in directia potrivita. Nu s-a intamplat sa fie asa iar ce a urmat m-a descalificat dintr-o cursa pe care eu o vedeam a fi castigatoare. Nu cred in texte de genul: “daca iti doresti cu adevarat ceva, se intampla”, nu mai cred in leadership’ul acela emotional in care citatele par sa-ti dea optimismul necesar spre savarsirea actiunilor de un impact maret… Cred doar in prezentul acesta care ma tine conectat la realitate…

Daca dragostea ar fi sport olimpic, tu ai risca sa participi?

Sursa FOTO