Zambind iti colorezi viata

In viata intalnesti persoane ce pur si simplu te atrag, ce-ti intra in inima si care iti fac viata mai frumoasa. Atunci cand le cauti nu le gasesti, fiindca cel mai adesea cautam in locuri total nepotrivite sau trecem nepasatori pe langa cei care ne-ar putea colora viata. Atunci cand ii cunoastem legam prietenii frumoase si incercam sa-i tinem langa noi,  completandu-i.

Zambind iti colorezi viata iar cei ce ma cunosc stiu ca imi place sa rad, sa fiu bine dispus, visator si plin de optimism. Imi place sa imi traiesc viata in jurul persoanelor in care ma regasesc, cu care comunic si carora le spun cu adevarat cum sunt eu. Urasc singuratatea si momentele in care desi caut, nu gasesc ceea ce am nevoie pentru a ma linisti.

Saptamana aceasta am primit creioane colorate. Un gest simbolic ce mi-a stranit un zambet larg si care mi-a dat curajul sa cred ca viata are nevoie de multa culoare. Desi nu am talent la desen si nici colorataul ce odinioara ma fascina nu ma mai atrage, m-am simtit dator sa colorez prin ganduri si atitudini viata persoanelor din viata mea. Uneori prea mult, fiindca nu credeam ca pot face pe cineva sa rada incontrolabil, uneori mai putin smulgand macar un zambet cand n-am putut face mai mult. Ma simt dator sa fiu alaturi de cei ce ma sustin si imi doresc sa pot sa-i fac sa zambeasca tot timpul. Multumesc persoanelor care imi fac viata mai frumoasa!

Sursa FOTO

Daca viata ar fi un stil de dans…

Zi de zi aud tot felul de pareri si ganduri ce fac trimitere directa catre viata. Vad oameni care isi complica existenta, persoane care incearca sa-si auto-depaseasca conditia, visatori si resemnati. Fac parte din peisajul zilnic al urbanului si nu numai. Par a fi uitat orice notiune ce are legatura cu optimismul si gratia ce viata ti-o ofera spre a o valorifica. Uneori existenta noastra poate fi comparata cu un stil de dans in care cautam sa facem pasii perfecti, in momentele perfecte. Apasarea pasilor, rigiditatea miscarilor cat si neindemanarea par a fi rezultatul greutatilor intampinate, in timp ce gratia si flexibilitatea duc mai mult cu gandul la o viata implinita, realizata, asa cum se vrea a fi ea cu adevarat.

Daca viata ar fi un stil de dans, atunci tu cum ai vrea sa te misti, sa traiesti si sa te bucuri de fiecare clipa? Ce stil de dans a-i atribui vietii tale si de ce?

Imi plac ritmurile care te provoaca, sincronurile perfecte si atingerile delicate. Imi plac ocaziile ce-ti dau posibilitatea sa iesi pur si simplu de sub anonimat si sa fii pentru o seara, zi sau ocazie cine-ti doresti cu adevarat. Viata, dansul, probabil doua chestii nu foarte diferite ce incearca sa se asemene si care au ca protagonisti, aceeasi indivizi stangaci sau gloriosi ce pasesc cu sau fara curaj, tematori sau increzatori spre tot felul de lucruri noi. In viata evenimentele apar pe neasteptate, lovindu-te de tot felul de situatii usoare sau complicate. Deciziile bune par a fi cheia spre succes in timp ce alegerile nesigure ne condamna la regret. Cand dansam anticipam miscarile lansandu-ne  condusi de ritm si dominati de atmosfera, insa chiar traim cu adevarat momentul…

Singuri, in doi sau in formatie fiecare coregrafie transmite stari, emotii si trairi. Optimisti, veseli, cu un zambet larg reusim sa ne facem viata un loc mai bun. Ritmurile ametitoare ne fac sa avem tot timpul urcusuri si coborasuri la fel cum atitudinea si daruirea ne aduc acolo unde, la inceput ne este greu sa visam. Eu, nu stiu ce stil de dans mi se potriveste si nici ce-ar merge pentru a se potrivi stilului meu de viata. Uneori nevoia de ceva lent ma face sa cred ca e decizia cea mai buna, in timp ce dinamica evenimentelor ma face sa optez mai mult spre ceva impins aproape spre extrem. Dansez, dansezi, traim, ne bucuram de viata… Stil, dans, o viata…

Sursa FOTO

Ochii care nu se vad, oare se uita…

I-am privit de nenumarate ori, fara sa-i apreciez cu adevarat si fara sa ma gandesc ca poate e ultima zi in care ii voi mai vedea. Ochi negri, verzi, albastri, caprui, mari, rotunzi in toata splendoarea, ce pareau a transmite inocenta si dorinta de siguranta… Au fost, s-au dus si chiar daca nu-i mai vad, deloc, sau cum o faceam alta data, nu mi-i pot scoate din minte, pastrand in mine amintirea clipirilor inocente ce pe atunci pareau lipsite de sens.

Dorinta de perfectiune mi-a rapit multi oameni dragi din viata, aruncandu-i parca intr-un colt aparte, in care fara sa vreau nu mi-am mai aruncat privirea. Parasit, uitat, lasat in aroganta propriei persoane am ramas cu gandul la acele culori care, s-au inchis in momentul in care am hotarat sa ma distantez usor, usor de ele. Timpul nu iarta dar amintirea ochilor ce nu i-am mai vazut de mult inca predomina. Multe persoane pe care as vrea sa le revad dar nici macar nu stiu de unde sa le iau, sa le adun sa mi le readuc in viata imi sunt aproape straine, singurul lucru in comun cu ele fiind trecutul. Indiferenta, nepasarea si preferintele sunt barierele ce fac ca ochii ce s-au privit cu patima in trecut sa nu mai aibe sansa sa se revada.

Oamenii intra si ies din viata noastra cu o rapiditate iesita din comun, intr-un ritm alert ce pare sa ne condamne la trairi puternice, la simtiri dominante si la retinerea unor priviri ce ajung in cele din urma sa ne fie straine. Ochii care nu se vad, oare se uita?

Sursa FOTO

Mai sunt la moda activitatile de voluntariat?

As putea incepe prin a spune ca voluntariatul este una dintre cele mai eficiente metode de dezvoltare personala pe care o poti incerca aproape la orice varsta in limita timpului liber de care dispui. Majoritatea activitatilor au in componenta lor tineri creativi, dornici de afirmare, de acumularea experientelor de tot felul cat si de socializare intensa. Prin Europa, am auzit ca orele de voluntariat sunt “un plus” atunci cand vine vorba de inscrieri la Universitati, activitati precum schimburi de experiente si chiar angajare. 

Eu am inceput sa fac voluntariat din curiozitate  si din dorinta de a schimba ceva la modul in care imi petreceam timpul liber. Am reusit destul de repede sa-mi gasesc si locul unde sa fac asta iar in cateva luni ajunsesem sa ma integrez perfect, cunoscand oameni pe care ii am si acum langa mine, oameni pe care ii pot numi prieteni. In aproximativ 3 ani de voluntariat, nu am schimbat foarte multe organizatii, asociatii s.a.m.d. si nici nu am participat la un milion de proiecte. M-am rezumat la activitati care ma reprezinta prin intermediul carora am reusit sa ma dezvolt. O perioada am vazut foarte multe persoane interesate de tot felul de activitati si care luau in serios fiecare minut de voluntariat. Persoane la care mai ca nici nu ma asteptam erau prezente la fel de fel de activitati care mai de care.

Eu… Am luni bune de cand am renuntat sa mai fac voluntariat dedicandu-ma altor lucruri. Am observat ca O.N.G-urile au mai rarit activitatile, plus ca si numarul voluntarilor este intr-o scadere continua. Acum majoritatea vor sa monetizeze aproape din orice, lasand-o mai moale cu gesturile si faptele benevole. Desi nu-mi place s-o spun cred ca in prezent nu mai sunt la moda activitatile de voluntariat, timpul liber fiind folosit tot mai diferit, de noi, de toti.

In perioada in care am facut voluntariat am avut placerea de a incerca lucruri pe care nu credeam ca le voi face vreodata si nici nu cred ca le voi mai face prea curand. Am cunoscut oameni minunati si am invatat sa am incredere in mine. Voi ati facut voluntariat? 

Sursa FOTO

In a relationship!?

Uneori se intampla cand te astepti cel mai putin, in timp ce in alte momente iti doresti sa se schimbe ceva, simtind poate ca esti pregatit, dar nu se intampla nimic.  Fie ca e sa dureze putin, poate prea putin, incat sa se consume toate momentele sau dureaza mai mult decat te-ai fi asteptat, experientele se aduna si conteaza atunci cand esti pus in fata urmatoarelor decizii.

Cunosc persoane pe care le-as putea numi experte in agatat, flirt, dominare si despartiri, in timp ce de partea cealalta, cunosc persoane carora nu le plac durerile de cap, nu vor sa se complice si care nu s-au bucurat de momente la care totusi inca ravnesc cu patima. Am auzit spunandu-se ca dragoste fara lacrimi, nu exista – fie ca acestea sunt din cauza momentelor fericite sau de regret. Stabilitate, siguranta, incredere sunt doar cateva dintre atributele pe care le cautam sau doar pretindem ca ne intereseaza atunci cand hotaram sa fim “in a relationship”. Paradoxal unii dintre noi, vor si altceva atunci cand cica par a fi in love . Mie nu-mi plac aproape deloc acele relatii super siropoase in care cei doi isi toarna tot felul de cuvinte dulci, dar in realitate se mint frumos si nici relatiile in care doar unul spera si isi face planuri, in timp ce partenerul isi vede fara nici o problema de cu totul si cu totul alte activitati. Povestile la care toata lumea spera, par a fi disponibile de gasit doar in carti, fiind parca imposibil de  trait in viata reala.

Cand !? este probabil intrebarea pe care ne-o adresam cel mai des. Cand este cel mai bine, cand este momentul, cand se va intampla, pana cand voi mai astepta? Din relatiile pe care le-am avut, am tras concluzia ca se intampla atunci cand e nevoie sa se intample si cand amandoi vor mai mult. Fiecare varsta are propriul sau stil de relatie in timp ce visele si dorintele par sa se clarifice tot mai mult, odata cu acumularea experientelor….

Sursa FOTO