Obiective, scopuri si distanta lunga pana la actiune

Cineva imi spunea mai de mult ca toate lucrurile marete au inceput luni si ca e cel mai bine ca atunci cand doresti sa faci ceva realizabil si de succes sa incepi din aceasta zi magica dar cu incarcaturi diferite, de la persoana la persoana – pentru unii cu energie pozitiva iar pentru altii cu energie negativa.

Pe mine sincer, inceputurile de saptamana ma deprima tot timpul si asta nu din cauza faptului ca apar noi task’uri pe foi aruncate peste tot, lipite, capsate si prinse cu tot felul de magneti colorati. De bine, de rau ma bucur ca am activitate si mai in gluma, mai in serios imi urmez o traiectorie bine conturata ce cuprinde mare parte din obiectivele si scopurile pe care eu personal le am si care fie ca e luni, vineri sau orice alta zi a saptamanii mi le urmez. Totusi inceputurile de saptamana ma deprima din cauza faptului ca e ziua cand cei mai putini oameni reusesc sa zambeasca… (nu glumesc, puteti sa observati asta).

Chiar daca ziua perfecta pentru a incepe ceva e luni, constat ca tot mai multi dintre noi au o problema cu “modul de a actiona”. Fie ca probabil se tem ca vor savarsi ceva gresit, fie din cauza faptului ca nu vor sa para prea directi sau nesiguri majoritatea ajung sa se cufunde in melancolia aceea in care drumul de la un obiectiv spre realizare pare mai mult decat imposibil, fiind perceput cu multe obstacole, demonstrandu-ne parca faptul ca “nu era pentru noi” si am sperat poate degeaba la niste lucruri care oricum nu ne-ar fi facut viata mai frumoasa (sau poate ne-ar fi facut-o – cine stie). Aud foarte des oameni care spun lucruri de genul: imi mentin obiective realiste pentru ca nu-mi place sa ma complic, sau mai rau, oameni care au vise mari doar atunci cand stau de vorba cu un amic la telefon si care atunci cand termina conversatia, revin la rutina care mai mult ca sigur i-a consacrat deja.

Parerea mea e ca distanta de la obiectiv la actiune nu este una chiar atat de mare si in general dorinta ce ne zvacneste adanc in inima, ne face adesea sa actionam intr-un mod mai bun sau mai rau (asta in functie de noroc), bazandu-ne pe instinct. Cu toate astea vad tot mai putini oameni dispusi sa viseze sa isi ia la tinta obiectivele si telurile pe care si le-au stabilit in viata. Poate ca mi se pare mie si lumea chiar incepe sa nu-si mai doreasca nimic, resemnandu-se cu o conditie pe care in mod subit nu vor sa o faca mai buna. Riscul pare sa fie ceva de domeniul trecutului iar curajul ar avea un pret bun daca s-ar vinde la kilogram, prin pietele agro-alimentare.

Visam, avem idei si zeci de obiective. Gandim si ne dorim ca ziua de maine sa fie probabil mai buna ca cea de astazi. Ne motivam, uneori singuri, alteori suntem motivati si incurajati dar cu toate astea ziua de luni nu e suficient de sugestiva pentru a ne face mai curajosi, mai increzatori si mai dornici sa luptam pentru noi.

Tu cate vise ai aruncat la gunoi?

Sursa FOTO

Recomand:

 

7 thoughts on “Obiective, scopuri si distanta lunga pana la actiune”

  1. Tu cate vise ai aruncat la gunoi?

    O mie. Si inca o mie irealizabile. De ce? Pai, poate mi-a fost lene, poate m-am descurajat singura sau au avut altii grija sa o faca, poate nu am avut timp, poate nu m-a impins nimeni de la spate, poate nu a fost soare afara, poate nu a fost luni, poate nu a fost data de intai a lunii, poate…

    Scuze peste scuze. Ne pricepem de minune sa fabricam scuze, dar nu suntem in stare sa facem ceea ce ne place, ceea ce vrem cu adevarat.

    Foarte bun articolul, Florin!

    1. Alexandra poate ca daca nu ne-ar fi teama de esec am reusi sa intreprindem mai multe. Uneori de unul singur reusesti lucruri pe care atunci cand esti sustinut nu le obtii.
      Ma bucur ca ti-a placut articolul!

  2. Nu știu dacă le-am aruncat la gunoi … Le-am pus acolo într-un colț să stea în așteptare, cu speranța și dorința că le voi realiza pe toate. Le i-au pe rând, dar vreau să cred că nu e locul lor la gunoi. Poate sunt prea visător, poate sunt prea cu capul în nori și mai puțin cu picioarele pe pământ, dar dacă nici vise nu aș mai avea, atunci nu aș mai trăi.

    1. Parerea mea e ca a fi visator nu e ceva rau. Mai devreme sau mai tarziu ele ne motiveaza. Totul e sa ne tinem de ele si sa nu le lasam doar la stadiul de vis…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *