O portie de fericire, va rog!

Probabil cu totii am cautat-o si daca nu o avem, cu siguranta inca ne mai uitam in adancul sufletului nostru, unde oare e acel sentiment de implinire si care ne da prilejul sa zambim chiar si fara motiv. Ne intrebam adesea unde am putea-o gasi ajungand uneori la adevarate teste de rabdare si risc. Uneori apare doar pentru moment oferindu-ne suficienta satisfactie cat sa mai putem rabda o perioada, in timp ce alteori apare pentru mai mult timp, dar adesea se incheie cu regrete si melancolie. (pana la urma si astea fac parte din viata, nu-i asa?)

Mie mi-ar fi greu sa definesc ce este fericirea pentru ca la fel ca multe alte lucruri ceea ce pentru mine ar putea insemna ceva, pentru tine ar putea fi mult pe departe, reprezentand cu totul si cu totul altceva. Nu am o definitie si nici daca as desena probabil, nu as reusi sa o reduc la o forma, o figura sau cateva linii drepte. Ceea ce stiu este ca daca s-ar gasi intr-un loc stiut de toti, randul ar fi unul interminabil, fapt care probabil ar anula toata aventura descoperirii lucrurilor si oamenilor care la urma, urmei, genereaza sentimentul asta ce pare tot mai greu de gasit.

Eu pot sa spun ca am simtit de foarte multe ori ce inseamna sa fii fericit. Cu siguranta fiecare dintre noi a fost mai devreme sau mai tarziu fericit in felul sau. Unii mai smecheri au stiu sa-si mentina acest sentiment, bucurandu-se din plin de efectele generate. Unii n-au fost chiar asa de norocosi si vin parca intr-o antiteza mai mult decat brutala cu cei fericiti si aparent fara griji. Unora nu le-a fost dat sa zambeasca la fel de mult pe cat le-a fost dat sa jeleasca, spunea o buna prietena de a mea la un moment dat. Multa lume mi-ar da probabil dreptate, lucru care sincer sa fiu ma intristeaza.

La fel ca optimismul, pesimismul, increderea, inspiratia si multe alte stari, fericirea variaza, luand forme diferite in functie de noi, de cei din jurul nostru si nu in ultimul rand datorita background’ului social care adesea are rolul sau cheie in dobandirea fericirii. In timp ce unii par sa pice resemnati in avalansa gandurilor ce par sa reverse doar vise, unii reusesc sa isi urmeze drumul, ajungand intr-un final acolo unde si-au propus. Nu stiu cat dureaza, unde se poate gasi sau ce calitati iti trebuie, insa cred ca e destula pentru toata lumea. Probabil daca as sti mai multe tot ce as putea sa mai spun ar fi: “o portie de fericire, va rog!”

Tu ce crezi?

Sursa FOTO

4 thoughts on “O portie de fericire, va rog!”

  1. Guest post reply la articolul de fata!
    Great minds think alike!

    P.S Tu mananci acum si nu stii ce fac eu pe aici :)), deci pot doar sa ma rog sa-mi lasi tema la alegere.

  2. Eu încă mai caut fericirea. Sper să o găsesc, deși speranțe nu prea mai am. Probabil că am avut și eu momentele mele de fericire, ca toți ceilalți. Nu cred că există vreun om pe fața pământului care poate să afirme că nu a fost fericit niciodată. Nu are cum. Când iubești ești fericit, când ești alături de ai tăi ar trebui să fi fericit, când ți se naște un copil ești fericit, iar pentru unii fericirea vine din faptul că trăiesc. Alții însă pot fi fericiți făcând rău altora, într-un fel sunt fericiți pe nefericirea celorlalți. Fericirea există peste tot, în diferite forme, de la cele mai simple, până la cele mai complexe.
    Trebuie doar să descoperi fericirea, să știi ce este și să o întreții.

    1. Florin eu cred ca nu trebuie sa-ti pierzi speranta cand vine vorba de fericire. Cum am scris si in articol, este pentru toata lume… doar ca este si o vorba veche: “toate la timpul lor”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *