Interactiuni cu “istoria”. Cat de necesara este?

Este indicat ca in viata fiecare sa-si urmeze vocatia pentru a fi eficient societatii si pentru a aduce o valoare adaugata comunitatii in care acesta locuieste. Eu, nu am fost facut sa inteleg matematica, sa ma pricep la reactii chimice sau formule fizice ori mai stiu eu ce alta parte a domeniului realist care a reprezentat mai tot timpul pentru mine o enigma, o provocare mult prea mare si greu de depasit.

Domeniul umanist m-a atras mult mai mult iar pentru cativa ani buni m-am format, am invatat si am incercat sa pricep tainele si misterele literaturii, a limbilor straine, a istoriei si a multor altor stiinte ce fac parte din filiera umanista, specializare ce mi s-a parut inca de mic copil mult mai accesibila, creionandu-mi un traseu pe care am ajuns sa il si parcurg pana la urma si de care sincer sunt mandru si multumit, deoarece reprezinta o activitate care ma defineste si reprezinta.

Anul trecut, perioada in care am fost prins de febra bacalaureatului, istoria mi-a dat dureri de cap fiind in prima faza coplesit de amalgamul de informatii, detalii si cronologia ce era aproape imposibil de retinut. M-am plans, m-am agitat dar pana la urma am reusit sa trec cu bine peste. Dupa, in mod inexplicabil a inceput sa-mi placa, eficienta mea reflectandu-se in rezultatul obtinut in timpul sesiunii de bac. Am ramas cu o impresie frumoasa despre istorie iar mai apoi am catalogat-o drept un obiect usor care cu putin efort poate fi simplu de inteles. Si da, mi se pare important si civic, ca sa avem un minim de cunostinte in ceea ce ne priveste istoria proprie, aceea a neamului romanesc. Parerile oamenilor sunt impartite in ceea ce priveste aceasta materie si pana zilele astea si eu credeam ca toate tipurile de istorie sunt si se aseamana foarte mult cu ceea ce, candva in luna iunie, a anului 2011, studiam de zor pentru bacalaureat.

Eu nu inteleg de ce se pune un accent foarte mare pe istoria oricarei materii. Inteleg si aprob ideea ca istoria nationala este un must have bine de stiut macar asa, pe fragmente. Dar de ce este necesar de stiut istoria fiecarei materii sau domeniu pe care il studiem. Mi-a iesit pe ochi lectura pentru unul din examene, lectura ce face trimitere amanuntita la istoria sociologiei. Si ca mine mai sunt multe alte persoane care la viata lor au studiat si vor studia istoria medicinei, psihologiei s.a.m.d. lucruri ce mie personal nu mi se par deloc folositoare pentru ca uitandu-ma in jur accentul se pune pe momentul prezent si nici de cum pe trecut.

Tie, iti place istoria?

 

10 thoughts on “Interactiuni cu “istoria”. Cat de necesara este?”

    1. Îți înteleg semnele de întrebare cu privire la materia asta… Cred că ar trebui să te gândești la faptul că istoria e acea materie care ne amintește constant ce a fost în trecut și ce au făcut alții pentru ca noi să avem gândirea actuală dar mai ales posibilitățile.
      E un remember plin de informații dar care uneori e important ca sa relectam la ce avem și ce ne-am face dacă nu l-am avea.

      Apropo! Cum a fost la examen? 😀

      1. Diana subiectele au fost destul de dificile. Materia dupa cum probabil o cunosti e imposibil de retinut la perfectie. Ma bucur ca am spart gheata (am intrat primul). Am reusit sa iau 7 (am avut noroc de subiecte usoare). Din pacate superstitia cu numarul 13 a fost valabila de aceasta data… Colegii care au tras varianta 13 au luat drumul restantei. Sincer iti spun ca nu vreau sa mai repet curand o astfel de experienta.

    2. Lucian sper sa inteleg si eu pana termin facultatea. Momentan am scapat de acest examen si sincer iti spun… sper sa nu mai repet experienta asta prea curand 😀
      Stiu ca nu pierd nimic dar uneori cand inveti cu stres, mult si acum pe bune, multe chestii inutile apare revolta… Tu in facultate (CRP) ai studiat vreun fel de istorie?

      1. Un fel de. O materie care se numea Fundamente ale Ştiinţelor Sociale şi în care ni se vorbea despre Karl Popper, Max Webber, J.S Mill, Martin Hollis şi alţii asemenea. Pe vremea aia o consideram inutilă. În ultima vreme încep să-i văd utilitatea.

        Şi ca o scurtă paranteză, spunea Nicolae Iorga la un moment dat că Poporul care nu-şi cunoaşte istoria este asemeni unui copil care nu-şi cunoaşte părinţii. Se aplică şi în cazul unui domeniu de studiu social.

  1. Acum observ greșelile (ca tot lucrez acum la disertație și modific constant cate ceva de parcă am intrat în transă): „faptul” din primul rând și „reflectăm” din al doilea paragraf.

    Cu aceste erori voi intra in istorie! :)) Asta ca să vezi că istoria nu e de ignorat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *