Fara cosuri de gunoi suficiente si sigure, sala de asteptare reprezinta un pericol

Ce sala de asteptare imbacsita! Ma refugiasem aici din cauza frigului noptii si crezand ca in acest mod scap de persoanele dubioase de pe peron, dar a inceput sa imi fie teama pentru viata si sanatatea mea.

Cosul de gunoi era plin. De fapt, in loc sa vad trei-patru cosuri gunoi asezate strategicin toate colturile salii spatioase, in realitate era un cos mic, mancat de rugina si un morman de gunoaie langa el.

Se intelege ca multi oameni nu se mai oboseau sa mearga cu resturile lor pana la gramada de gunoi si asa, pe scaune erau pere din care oamenii muscasera pe jumatate, in pahare cafeaua ramasese de un deget nebauta, samburi de piersici si de caise se umplusera de viespe uriase. O miscare gresita si intepatura era gata!

Nici afara nu existau cosuri colectare selectiva de aceea oamenii puneau in acelasi loc cartoanele si hartia in care erau impachetate cornurile si sandvisurile, samburii si cotoarele de fructe, rosiile din care nu se mai putea alege nimic si sticlele din plastic.

Eurocontainere si pubele lipseau cu desavarsire din acest loc si cand am observat acest lucru, am inteles de ce curatenia lipsea cu desavarsire in acest spatiu public.

In sala de asteptare, printre randurile de scaune, erau multe masti de protectie utilizate pe jos. Fie au fost scapate din neatentie de calatorii care s-au aflat pe punctul de a adormi, fie au fost aruncate intentionat.

Priveam ingrozita in jur. Viespele puteau ataca oricand o persoana alergica. Nu sunt alergica la intapaturile de insecte, dar nu imi doresc sa ma vad cu fata, cu buza, capul sau ochiul desfigurate din cauza veninului.

In timp, organismul capata sensibilitati pe care nu le poti controla. Stiu oameni care pana la un timp nu manifestau anumite alergii si deodata s-au trezit cu aceasta problema pe cap.

Un singur infectat cu Covid daca trecuse pe aici si aruncase masca pe pardoseala ne pusese in pericol pe toti cei care stateam in sala de asteptare, sa nu petrecem ore pe peron in asteptarea trenului.

Ma gandeam cu groaza la bunicii care intrau in sala, la oamenii slabuti si suferinzi si nu intelegeam de ce administratorul garii nu comandase cosuri de gunoi si europubele suficiente.

Resturile de mancaruri de la amiaza intrasera deja in descompunere din cauza caldurii de peste zi si miroseau ingrozitor.

Am inteles in momentul in care am ales frigul de pe peron ca un cos de gunoi incapator si prevazut cu capac valoreaza mai mult decat un regat.

In timp ce tremuram usor de frig, asteptand sa treaca timpul, ma gandeam cat de curate sunt aeroporturile, in care cosuri de gunoi sunt la discretie si exista si spatii pentru colectarea selectiva.

Ca sa treaca timpul mai usor, am inchis ochii si m-am revazut in aeroportul din Turcia. In sala de asteptare era cald si bine, oamenii isi puneam resturile la gunoi, iar eu eram nostalgica la plecare.

Vacanta se terminase si pana la anuntarea avionului catre Romania, imi comandasem o cafea turceasca.

Ce cosuri de gunoi elegante si sigure am vazut acolo! Straluceau de curatenie si in sala mirosea a cafea si a ceai turcesc!

Un cos de gunoi face diferenta intre un spatiu confortabil si unul care te poate imbolnavi grav.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *