Daca as fi actor, as fi unul grabit

Nu mi-a fost dat sa fiu actor chiar daca undeva in adancul sufletului meu mi-am dorit asta. Am si incercat dar ce nu e dat sa se intample, chiar nu vei apuca sa traiesti. Cu asta m-am consolat si eu o buna bucata de vreme pana am apucat sa-mi dau seama ca uneori dorintele nu-s doar pentru a se indeplini. M-am linistit destul de repede atunci, pentru ca daca era sa fiu actor as fi fost unul destul de grabit, dornic si pe alocuri obsedat de a vedea cum peste noi, cade cortina sau cum se aude muzica lina si melodioasa a finalului premeditat sau nu al actiunii.

M-am obisnuit cu eticheta normalului, traind doar cu gandurile ca undeva, ceva in mine exista ca si cum un scenariu ar face regulile actiunilor mele. Fara duble, fara sabloane sau alte tentative, actionez asa cum mi se pare ca ar fi mai bine, gandindu-ma la faptul ca astazi, poate fi acel maine in care nimic altceva n-ar mai putea schimba semnificatia trecutului in care eu ma pacaleam singur.

Pasii grabiti pe care-i repet adesea, ma fac sa cred ca scena nu ar fi deloc buna pentru mine. Mica si cateodata neincapatoare pentru dorinta mea de actiune care uneori din graba pare sa franga vise si ganduri ce daca le-ai fi auzit, ai fi ramas uimit, par sa nu incapa in locul acela in care esti vazut, prins parca in propriul rol, fiind obligat sa-l insufletesti.

Nu mi-am citit niciodata scenariile si replicile vietii iar de aceea uneori prin actiunile mele am starnit ofense si nemultumiri sau poate decizii care pentru moment m-au afectat. Se intampla sa vreau adesea ca totul sa fie perfect, insa definitia mea pare sa se sparga in mii de bucati atunci cand intra in contact direct cu realitatea ce nu pare sa tina cont de ceva. Improvizatiile sunt adesea bine venite dar privite suspect de fiecare pereche de ochi, dornica sa vada cate ceva.

N-as avea rabdare sa joc, sa traiesc si sa simt scenariul asa cum e el. N-as vrea sa stiu de la inceput cum se va termina totul pentru ca asta ar anula tot acel farmec motivant al vietii. Nu regret ca uneori nu-s eu cel care parasteste piesa in aplauzele umbrelor imaginare ce uneori ma urmaresc. Adesea tehnica este aceeasi, doar genul e diferit…

Sursa FOTO

2 thoughts on “Daca as fi actor, as fi unul grabit”

  1. Poate ca teatrul nu e punctul forte dar cu siguranta scrisul e. Scrii foarte poetic. Important este sa explorezi ceea ce iti place si ceea ce poti face.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *