Si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre

bird-on-frozen-sunsetMereu am tot incercat ca prin ceea ce fac sa ajung la un deznodamant fericit care sa-mi demonstreze ca regretele si parerile de rau sunt fara sens. Am fost parte a multor evenimente, programate si spontane, cunoscand oameni asemanatori si totusi diferiti cu povesti de tot felul si mentalitati care uneori m-au inspirat si pe mine.  Am pierdut usor notiunea timpului, traind toate zilele la fel, ignorand calendarul si ceasul pe care le gaseam a fi inutile in cautarile mele spre fericire si spre dorinte care in cele din urma s-au intamplat sa ma conduca spre nimic palpabil, nimic concret si sigur.

Fara sa vreau, adesea, mintindu-ma totusi cu buna stiinta, am sacrificat persoane dragi, gandindu-ma ca  le voi recupera pe parcurs acoperind golul lasat pe moment. Si-mi amintesc cum incet, deciziile mele curgeau precum fulgii de zapada ce-mi acopera acum toate urmele greselilor facute cu sau fara sa vreau. Poate ca am crezut mai mult decat ar fi trebuit in oamenii pe care ii vedeam aproape perfecti in timp ce alteori am ignorat avertismente simple venite din partea unor persoane care-mi erau pana mai ieri adevarati prieteni. Desi ignorat, timpul trece chiar si fara voia mea pentru ca lucrurile se intamplau oricum iar multe dintre actiunile mele se reflectau usor in franturi ale unor dorinte proiectate candva pe tot felul de liste si hartii ale caror rost nu-l mai gasesc acum.  Continue reading Si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre

Actiuni si concluzii

Imi este dat sa traiesc tot felul de scenarii si intamplari ce imi compun practic viata savarsind voluntar sau nu actiuni al caror efect este uneori benefic iar alteori nu. Uneori deciziile luate ma afecteaza in timp ce in alte imprejurari ma favorizeaza mai mult decat mi-as fi inchipuit. Fiecare zi reprezinta in mare parte o continuare a drumului vietii, o continuare din locul in care seara, obosit, trag concluzii poposind si gandindu-ma la tot ce a fost bun si rau in ziua respectiva. Uitandu-ma in urma vad multe secvente desprinse parca din benzile cinematografice pe care daca as putea, le-as taia bucatele mici si le-as lasa prada vantului ce uneori imi raceste complet imaginatia dar si sufletul. Mai mereu acelasi pix vechi noteaza concluzii pe care fie cu voia mea, fie ca eu sa-mi doresc, le-am trait, le-am invatat si m-am conformat. Imi place sa trag concluzii si sa invat ceva din fiecare imprejurare…

Trecutul mi-a oferit multe astfel de momente iar in timp am adunat concluzii pe care le-am transpus in fraze de tot felul dar pe care acum cand le citesc fie zambesc fie imi amintesc cum uneori am zambit iar alteori am stat suparat… Pentru ca multe momente s-au meritat a fi traite insir cateva randuri, colectionate pe hartii si scrise pe unde am apucat…

M-aş întoarce în trecut doar ca să vezi că n-a fost o întâmplare..

În viaţă, lecţiile importante nu le înveţi din cărţi ci din întâmplările trăite şi morala prietenilor adevăraţi.

Par la fel si totusi sunt atat de diferite. Zilele…

Deciziile proaste nu pot fi şterse cu corectorul şi din păcate ies în evidenţă de parcă ar fi subliniate cu markerul… Uneori nu poţi rupe fila calendarului pe care scrie “ieri”…

Se întâmplă să acţionăm greşit, grăbindu-ne să tragem concluzii ce ne aruncă departe de locul în care am vrea să fim… Şi asta doar din cauza indiferenţei sau a simplului fapt că nu vrem să vedem la fel lucrurile săvârşite…

Uneori creativitatea e generată de felul în care unii oameni ştiu să te facă să zâmbeşti!

Cheese & Wine Blogging Trip

Imi aduc aminte si acum, dupa multi ani, excursiile acelea in care mergeam entuziasmat si dornic sa descopar locuri noi, bucurandu-ma de fiecare moment, explorand tot felul de zone din Romania. Excursiile din clasele primare aveau un farmec aparte, formandu-mi o impresie mai mult decat buna despre plaiurile mioritice.

Acum doua saptamani am fost invitat de Icar Tours sa-mi descopar propriul oras. Experienta a fost una aparte… e probabil una din aventurile pe care le-as mai repeta de mai multe ori. Despre turul orasului am scris si aici, fiind placut impresionat de cele traite, simtindu-ma turist in propriul oras, loc in care m-am nascut dar pe care nu l-am analizat niciodata in adevarata lui profunzime. De data aceasta, mai exact sambata 14 iulie 2012, Icar Tours invita bloggerii la Cheese & Wine Blogging Trip, mai exact, la  Moşia Cai de Vis, unde vom degusta cele mai bune vinuri de la crama Gramma Winnes şi branzeturi alese. Pentru mine este o experienta noua, si in acelasi timp o oportunitate de a parasi orasul dupa o perioada destul de indelungata. Echitatia si vizita de la  Muzeul Viei şi Vinului din Harlau ma atrag in mod special, dat fiind faptul ca imi doream de ceva vreme sa incerc, respectiv sa vizitez acest loc.

Programul este unul full-option din puntul meu de vedere:

  •  08.30: plecare din Iasi
  • 11.00: Cai de Vis – prezentare mosie
  • 11.30: Degustare vin + branzeturi
  • 12.30: Dansul cailor
  • 13.00 – 14.30: Echitatie
  • 14.30: Plecare spre Botosani
  • 15.00 – 15.45: Pranz oferit de Icar
  • 15.45: Plecare spre Hirlau
  • 16.45 – 17.15: Muzeul Viei si Vinului
  • 17.15: Plecare spre Iasi
  • 18.15: Sosire Iasi

Personal cred ca excursia de o zi va fi una foarte reusita, dat fiind faptul ca ultima experienta alaturi de Icar Tours a fost un adevarat succes. Asa ca ramane sa revin cu noi informatii si poze dupa ziua de sambata, cand sper sa ma distrez si sa-mi amintesc de multe lucruri din copilarie. Cheers!

Ti-am trimis o scrisoare…

Un plic, o foaie si un pix. Doar de atat am avut nevoie pentru a imi lasa imaginatia sa umple albul colii de hartie, ce pana acum cateva minute parea sa nu exprime nimic. Fara sa stiu ce vreau sa iti scriu, am inceput sa mazgalesc, scriind rand dupa rand, linie dupa linie, virgula dupa virgula. N-aveam ceva anume sa-ti transmit dar cu toate astea am reusit sa transform o simpla coala de hartie intr-o scrisoare ce abia asteapta sa fie deschisa, sa fie citita si analizata. 

Nu imi aduc aminte cand am scris ultima data o scrisoare. Undeva in amintirile copilariei mele zace uitata o secventa in care cu un stilou vechi, cu o penita ce zgaria mai mult, foaia de caiet, ma chinuiam sa scriu o scrisoare bunicii, aratandu-mi sarguinta si in acelasi timp emotiile din literele ce atunci ieseau greu, tremurande dar gingase, caci mesajul era unul simplu si naiv. Cred ca a fost prima si ultima data cand am scris o scrisoare si spun asta cu regret pentru ca datorita tehnologiei care a aparut cu destul de multa graba in viata mea, am renuntat la metode clasice si vechi de trimitere a gandurilor. Pentru multi poate pare demodat sau ne-eficient. Recunosc si eu scriu multe sms-uri, e-mail’uri si comunic  pe chat-uri instant sau la telefon. Consecintele sunt vizibile in ceea ce noi, acum, in prezent numim secolul vitezei. Comoditatea si in acelasi timp oboseala strica practic trairile, emotiile si partea umana din noi…

Am fost intrebat. Am fost provocat si indemnat sa-mi amintesc cum e sa scrii de mana. Fara taste, fara ecrane tactile; Doar cu un pix si o foaie. Senzatia avuta  a fost fantastica si cred ca as mai vrea s-o retraiesc de nenumarate ori. Credeam in imposibil dar am ajuns sa inteleg ca totul e posibil doar daca vrei cu adevarat. Timpul in care am scris-o a trecut fara sa-l simt. Nu a durat mult iar gandurile mele s-au transferat incet, prin intermediul pixului pe asternutul alb. Daca m-ai fi intrebat cu siguranta n-as fi descris asa, o seara de duminica…

Un vers al unei melodii dragi mie spunea la radio pe un fundal lent ca “cele mai simple lucruri sunt minuni”. In ultima perioada i-am dat dreptate tot mai des si cu un zambet larg pe fata am confirmat prin fiecare experienta traita, acest lucru. Nu-mi programez sa retraiesc un astfel de moment. Nu-mi programez sa vreau sa simt aceleasi lucruri pentru ca n-ar mai avea farmec. Tot ce stiu este ca atunci cand va fi sa se intample, lucrurile vor veni de la sine…

O noua saptamana tocmai a inceput. E luni iar eu raman cu amintirea clipelor de duminica seara in care iti scriam acea scrisoare. Sper ca o vei primi in curand! Iti multumesc!

Sursa FOTO

Intre ieri si azi exista mereu, un se intampla

Uneori ma indoiesc si mi-as dori sa cred ca nu e adevarat, insa oricat de mult as incerca sa ma mint singur, nu pot. Asa ca imi spun mai mereu aceleasi chestii, concluzionand ca “nimic nu e intamplator”. Ce a fost ieri, nu poate fi astazi iar ce e acum, in prezent, nu va mai fi cu siguranta maine pentru ca practic asa e viata, schimbatoare si influentata de deciziile de moment pe care noi le luam. Nu risc sa visez, nu vreau sa ma aventurez pe niste taramuri pe care nu le cunosc, nu le-am vazut niciodata dar care par sa ma cheme cu halucinantele lor tentatii, invitandu-ma parca sa le descopar, asa cum sunt ele in adevarata lor naturalete.

Luam decizii de moment, respectam cu strictete reguli nescrise si ne infruntam curajul sau lasitatea in fiecare moment al vietii. Privim in gol atunci cand lucrurile par sa nu mearga asa cum ne-am dori spunandu-ne adesea “asa a fost sa fie” fara sa ne dam seama ca intre ieri si azi exista mereu o conexiune, un se intampla care nu iarta, nu asteapta si iti ofera ceva nou mereu fie ca vrei sau nu. Daca ai timp sa intelegi, daca ai timp sa asculti si sa te bucuri de ce primesti atunci automat vei darui si tu din putinul pe care il ai si te vei bucura de prezent, uitand trecutul, regretele si frustrarile acumulate gandind prosper si creativ spre viitorul ce asteapta in linii mari schitele amanuntite ale planurilor noastre naive pline de optimism si condimentate uneori cu scepticismul clasic.

Ieri am vrut sa stiu cine esti dar nu am reusit sa aflu. Azi credeam ca stiu totul. Se intampla sa fie o apropiere mai mare decat am crede intre un ieri apus si un azi, in care se intampla acele lucruri ce cu cateva ore in urma erau doar ipoteze nesustinute cu nici un argument bine intemeiat.

Sursa FOTO