Abandon si nevoia de ajutor

Din nefericire in viata mi-a fost dat ca pe langa vestile bune, noutati dorite si premeditate sa se intample, sa mai apara si vesti mai putin imbucuratoare, care sa ma faca sa reflectez si sa constientizez defectele societatii actuale in care traim si in care tindem tot mai mult spre perfectiunea la care nu cred ca vom ajunge prea curand. Unul din colegii din blogosfera locala, Ionut Durbaca a semnalat zilele trecute pe blogul sau o problema sociala destul de grava – abandonul bebelusilor in spitale. Stiu, e o problema la nivel national insa atentia mi-a fost atrasa de titlul articolului… “Bebelusii de la Sfanta Maria au nevoie de ajutor”. Nu doar ca n-am putut ramane indiferent dar m-am gandit la faptul ca acest lucru se intampla chiar sub nasul meu, la cateva intersectii departare de casa mea si ca la acel spital, candva si eu am fost tratat (iar acum sunt chiar bine)…

Astfel citind randuri precum “bebelusii de la Spitalul Sf. Maria au avut nesansa de a fi abandonati in sectia de recuperare pediatrica” si gandindu-ma la cat de important este rolul mamei si al familiei in socializarea primara si dezvoltare a copiilor nou-nascuti, am considerat ca merita sa scriu aceste randuri, in speranta ca cineva, aici, acolo sau mai stiu eu unde la cateva click’uri distanta de mine va citi si poate va putea da o mana de ajutor in orice mod posibil. Aici apelez si la ceilalti colegi si prieteni bloggeri.

Pentru cei dintre voi, care doriti sa ii ajutati mai jos sunt numerele de telefon ale persoanelor care au grija de ei in fiecare zi. Poate ca asa vor putea zambi:

Anca Craciun (0749067014)
Alexandra Parnic (0753856441)
Irimiea Adrian (0756646441)
Olaru Alina (0745557985)
Dr. Diana Padure (0745831521).
Uneori viata bate filmul iar deciziile pe care le luam din indiferenta, nepasare si graba pot face mai mult rau decat am putea crede.

2 thoughts on “Abandon si nevoia de ajutor”

  1. Ce pot să zic? E o problemă care mi se pare dintre cele mai grave! Consider inuman să abandonezi o fiinţă atât de mică, atât de neajutorată, atât de drăgălaşă! Copilul nu ştie ce se întâmplă cu el, dacă e vina lui sau dacă e ceva neînregulă cu el! Copilul ştie doar că mama nu îl vrea! Mulţumesc că mi-ai adus la atenţie această problemă, prin intermediul articolului tău şi al lui Ionut Durbaca!

    1. Radu, din pacate e o problema care in ultimii ani s-a agravat tot mai tare. Poate ca imaturitatea celor care pretind ca ar fi parinti, mediul social, lipsa de educatie si multi, multi alti factori au generat aceasta problema. Din pacate regret ca uneori ajung sa scriu si despre astfel de cazuri. Ma bucur ca ti-am atras atentia cu aceste randuri. Sper sa nu fii singurul… Spor in toate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *