Primul ArtHouse din Romania se deschide la Iasi, pe 31 mai

Cel mai nou concept de cultură alternativă din România se va lansa pe data de 31 mai la Iași, în Moldova Mall, la etajul 6. ArtHouse Central pune Iașul pe harta lumii alături de orașe precum Londra și Wroclaw (Polonia), care pun la dispoziția publicului un spațiu cultural și artistic alternativ, îmbinând cinemaul de artă cu evenimente conexe  precum spectacole de teatru, concerte live, operă, galerie de artă, lansări de carte, evenimente educative, stand-up comedy, oferind un spațiu unic de socializare.

Logo- ArtHouse-Central

Galeria de artă urmărește să creeze o platformă accesibilă de comunicare între artiștii contemporani și public. Spațiul va promova arta în orice formă de la pictură clasică, la expoziții de fotografie și  manifestări vizuale avangardiste.

Cinemaul de artă are trei săli cu o capacitate de 450 de locuri, unde vor fi proiectate atât filme clasice reprezentative pentru istoria cinematografiei, cât și filme actuale premiate la festivalurile internaționale de prestigiu. Retrospective, portrete de regizor precum Pedro Almodovar, Lars Von Trier, frații Dardenne sau Roman Polanski, festivaluri de film, matinee pentru copii și proiecții tematice vor aduce un plus de valoare cultural Iașului.

Accesul în ArtHouse Iași se va putea face în fiecare zi începând cu ora 9:00, iar intrarea este liberă.

Degustare la Casa de vinuri Bucium

wine Bucium Vineri, 24 mai 2013 am bifat cea de-a treia prezenta la degustarile de vinuri organizate de Icar Tours in cadrul programului de turism enologic. De aceasta data vizita facuta a fost la Casa de vinuri Bucium, brand pe care in decursul anilor l-am consumat cu simt de raspundere la diverse evenimente, simtindu-ma atras si oarecum cunoscator in ale produselor pe care acestia ajung sa le ofere pietei de larg consum.

Wine BuciumTraseul scurt pe care l-am parcurs pana la Casa de Vinuri Bucium, m-a facut sa cred ca locatia este una extrem de accesibila, atat pentru curiosi cat si pentru cunoscatori in ale vinurilor, care doresc sa afle mai multe despre procesul in care simplele boabe de strugure ajung sa se transforme intr-o licoare placuta papilelor gustative.

Si mai ca de fiecare data traseul a fost unul standard in care am vizitat crama, muzeul vinului Bucium, loc in care am putut vedea atat parte din instrumentele folosite la facerea vinului cat si marturii ale unor momente demne de trecut in istoria acestui brand. Cat despre degustarea propriuzisa, pot spune ca vinurile sunt demne de laudat, printre cele servite numarandu-se „Muscat Ottonel”, „Feteasca alba”, „Feteasca neagra” dar si „Spumantul de Bucium” etichetata de mine ca fiind una dintre cele mai bune din cele degustate, alaturi de un „Rameros” vechi de 18 ani. Amabilitatea celor prezenti si descrierile amanuntite ale fiecarui soi de vin in parte, ma fac sa cred si sa afirm din nou ca vinul, dincolo de simpla licoare pe care multi dintre noi ajungem sa o consumam, este o stiinta in care cu greu se poate ajunge la performanta, aici depinzand foarte mult de starea meteo, sol si conditiile ce nu trebuie neglijate.Wine Bucium

Pentru mine a fost o incantare sa iau parte la acest eveniment, bucurandu-ma de inca o experienta demna de amintit ori de cate ori voi ajunge sa savurez unul sau mai multe pahare de vin din gama „Bucium”. Astfel prin acest eveniment o zi aparent banala de vineri cu soare dar si multi nori pe cer a fost transformata intr-una in care atat eu cat si ceilalti participanti am avut prilejul sa recapitulam si sa invatam parte din circuitul vinului de la facere si pana la consum…

Sursa FOTO – alice-albinutza.blogspot.ro

Pentru ca si amintirile vechi pot fi inlocuite

smile every dayAjung sa ma simt o persoana extrem de norocoasa pentru ca mai mereu, oamenii ce mi-a fost dat sa-i intalnesc, mi-au generat experiente pe care nu le-as putea uita, in momente cand poate n-am fost cel mai fericit om cu putinta. Si chiar daca uneori fara ca eu sa le cer ceva, acestia mi-au colorat viata, facand-o mai roz in momente in care poate eu as fi asociat-o cu alte culori ceva mai palide. Asa a fost de nenumarate ori cand poate-n agonia unor deznodaminte mai putin favorabile am incetat sa zambesc, uitand ce-nseamna sa te bucuri de momentele frumoase ale vietii, dar in care de nicaieri apare cate o persoana gata sa-ti intinda o mana, dispusa sa te si plesneasca daca e cazul pentru a te trezi la realitate.

Si indiferent de moment sfaturile pot face uneori mai mult bine decat ne-am putea imagina, mai ales cand dincolo de cuvinte, ajungem sa intelegem substratul mesajului care adesea contine informatia salvatoare din situatia in care emotiile si sentimentele ne-au cufundat. Si tin enorm de mult la oamenii care au ales sa-mi coloreze amintirile triste, transformandu-le in altele noi, mai frumoase, mai gingase, demonstrandu-mi ca si viata mea poate fi draguta si roz exact ca a lor. Si apreciez mereu acele zambete ale unor oameni speciali mie, zambete ce le-as recunoaste dintr-o mie atunci cand poate din intamplare ajung sa le revad, prin aglomeratia de suflete prezenta mereu in jurul meu indiferent de zi.

Ajung asadar sa cred ca orice amintire poate fi inlocuita mai devreme sau mai tarziu, cu una mai buna poate sau una din pe care noi o alegem a fi reper pentru viitoarele noastre experiente, evident doar daca acest lucru se si vrea cu adevarat.

Acum in noapte ma gandesc la toti cei care au ajuns sa-mi coloreze viata, gandindu-ma ca importanta lor in viata mea este una foarte mare. Si poate ca unora le-am demonstrat deja ca oricand voi fi dispus sa fac poate mai mult decat au facut ei pentru mine, fara a uita momentele din trecut. Iar amintirile merita din cand in cand sa fie inlocuite cu altele mai noi, mai frumoase, generate de oameni dragi si de imbratisari calde la pieptul celor care ajung sa-ti schimbe viata intr-un mod sincer si sublim, prin gesturi mici care mereu fac diferenta. Fapt care probabil face ca viata langa oamenii dragi sa fie una mai roz, mai draga si mai frumoasa!

Festivalul Multicolor – Das Leben der Anderen (Vietile altora)

GERMANIAAdmir cultura germana atat din punct de vedere economic si antreprenorial cat si din punct de vedere al tezaurului istoric pe care il mosteneste cu mai multa sau mai putina mandrie. Apreciez mereu precizia detaliilor si calitatea lucrurilor facute de acestia asa ca, in cea de-a doua zi a festivalului Multicolor, am avut onoarea de a sustine cea de-a doua proiectie de film a evenimentului, pelicula aleasa pentru a fi vizionata fiind una de origine germana, si anume „Das Leben der Anderen” care tradus in limba engleza ar insemna „The Life of Others” iar in limba romana echivalentul aproximativ ar fi „Vietile altora”.

Si desi cred ca nemtii se pricep mult mai bine la alte lucruri si nu la filme, am avut surpriza de a analiza si urmari un film care prin multitudinea de rasturnari de situatii a reusit sa ma captiveze pe durata celor aproximativ doua ore. Fiind si un pasionat al filmelor din categoria drama-thriller, lungmetrajul in cauza si anume „Vietile altora” a fost piesa perfecta pentru o seara de relaxare.

Desi nu sunt un prea bun povestitor al filmelor, pricepandu-ma mult mai bine la recenzii de carti si descrieri de evenimente, n-am putut sa trec indiferent peste amprenta pur nazista lasata asupra actiunii filmului, lucru care n-as putea spune neaparat ca mi-a placut ori ca mi-a displacut.

Pe scurt un ofiter de securitate est-german primeste misiunea de a spiona un dramaturg banuit de planuri subversive la adresa regimului comunist. In scurt timp, sensibilul si meticulosul securist va fi pur si simplu fascinat de lumea ce i se descopera prin intermediul microfoanelor care impanzesc casa scriitorului. Dar, odata pornit, teribilul sistem de opresiune nu mai poate fi oprit. A inceput un joc periculos, in care nu exista intimitate, in care nu mai exista nimic sacru, in care totul este posibil. (sursa: cinemagia.ro)

Daca ti-a placut descrierea sau daca esti pasionat al acestei categorii de filme eu iti recomand sa-l vizionezi. Uneori o experienta noua poate fi mai mult decat benefica si placuta chiar si atunci cand ne referim doar la filme.

Tu ce iubesti?

Adesea zilele trec pe langa noi, cuprinzandu-ne intr-o rutina din care probabil foarte greu putem scapa. Timpul nu iarta nehotararile oamenilor, fapt pentru care fiecare clipa ajunge sa conteze, indiferent de modul in care alegem sa o traim si mai ales modalitatea prin care alegem sa ne exteriorizam sentimentele. Poate ca nu o data ne-am intrebat ce iubim, de ce iubim si mai ales de ce alegem ca sentimentele sa ne inunde gandurile, cuprinzandu-ne intr-o stare euforica pe care mai devreme sau mai tarziu cu totii ajungem sa o cautam. Rutina zilelor este mereu invinsa de creativitatea noastra, a oamenilor, inlocuind frustrarile cu ganduri frumoase generate de persoanele dragi prezente in viata noastra.

"I love" project

Si daca tot am inceput sa vorbim despre iubire, ce iubim si emotii, zilele acestea am aflat de la cativa prieteni despre faptul ca unora chiar le pasa de modul in care oamenii aleg sa-si exteriorizeze sentimentele. Mai exact o tanara studenta din Bucuresti, pe nume Marta Popescu, a pornit inca de anul trecut un proiect fotografic pe nume “I LOVE Project” (Proiectul “Iubesc”), in care si-a fotografiat prietenii, tinand in mana o coala alba pe care scriau lucrurile pe care le iubesc. Ideea se pare ca a prins destul de repede in randul tinerilor care au parut a fi destul de receptivi la provocarea lansata de Marta, motiv pentru care anul acesta, in 2013, proiectul de va desfasura in 8 orase din toata tara (25 mai – Iasi, 1 iunie – Cluj, 8 iunie – Tg Jiu, 15 Iunie – Craiova, 22 iunie – Timisoara, 29 iunie – Sibiu, 6 iulie – Brasov, 13 iulie – Vama Veche.)

Date despre proiect gasiti ca de obicei pe facebook, locul in care mediul social este mai activ ca niciodata. Pagina evenimentului cat si pagina oficiala va pun la dispozitie informatii noi, pentru curiosii care doresc sa afle mai multe informatii despre acest proiect cu iz fotografic si totodata sentimental care nu face nimic altceva decat sa va provoace imaginatia si creativitatea in a cauta raspunsuri la intrebarea „tu ce iubesti?”

Din curiozitate mi-am intrebat si eu prietenii ce anume iubesc, iar raspunsurile lor m-au facut sa reflectez profund asupra raspunsului pe care si eu ar trebui sa-l dau acum, sau poate intr-o zi din viitorul apropiat. Ma bucur ca si prietenii mei de la Asociatia „Societatea pentru Psihologie” s-au implicat in promovarea si raspandirea informatiilor despre proiectul fotografic „Iubesc” si sper ca pana cand evenimentul va ajunge la Iasi, mai exact pe 25 mai, sa gasesc cel mai bun raspuns la intrebarea, „eu ce iubesc?”

Sursa FOTO