Morala din filme, happy’end-uri si recomandari

Eu nu ma pricep mai deloc sa scriu cronici, recenzii si alte povestioare cu referire la un anumit film vizionat sau carte citita. Un profesor din liceu a spus odata clasei ca cele mai bune filme si carti sunt acelea cu final trist pentru ca in general acestea ofera chestiile esentiale, moralizatoare care ne indeamna parca la a medita asupra actiunii, asupra povestii spre a invata ceva util. Happy’end-urile nu m-au impresionat mai deloc, uitandu-le repede actiunea, titlul, povestea fiindca nu-mi oferea nici o idee concreta cu referire la viata ci o dulcegarie in exces. Gusturile nu se discuta asa ca in ceea ce priveste recomandarile arunc un ochi spre genuri precum thriller, drama, mister lasand in finalul listei genuri precum romance.

Motivat sa mentionez filme pe care le-am vazut si pe care cu siguranta le-as mai vedea macar odata si incurajat de articolul despre filme citit pe Roxu.ro, m-am decis sa insir si eu aici, cateva titluri de lung-metraje si seriale pe care fie la recomandarea unor prieteni, fie gasite din intamplare le-am vizionat, captivindu-ma si oferindu-mi lectii, morale si deznodaminte surprinzatoare.

The Shawshank Redemption, The Bucket List,  John Q, Seven Pounds, The Pursuit of Happiness, The Last House on the Left, One Day, Sweet November, The Notebook, Good Will Hunting, Eight Below, Snow Dogs, Finding Neverland, Pay it Forward, Monster Ball . Astea sunt cateva titluri care mi-au trecut acum prin minte, filme ce mi-au placut si pe care fie le-am revazut fie as vrea sa le mai revad o data. La seriale nu am o experienta atat de mare insa as recomanda cu caldura The Mentalist, White Collar si Touch (care e genial).

 Pe voi ce filme v-au impresionat in mod deosebit?

Sursa FOTO

Viata personala vs cea profesionala

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa arunc vina pe diverse motive atunci cand nu-mi ieseau lucrurile asa cum imi doream pe plan personal sau profesional. In general ne resemnam pe ideea ca in viata nu le putem avea pe toate si fie ne cladim o cariera impunatoare la care unii doar viseaza, fiind proprii nostri stapani ori ne concentram pe viata personala – cel mai amintit exemplu aici fiind, desigur, viata de cuplu, viata reusita in care implinirile vin rand pe rand in cronologia vietii.

Pe acest subiect am ascultat, memorat si digerat infinite pareri si explicatii care mai de care in favoarea sustinerii argumentelor exprimate. Majoritatea spera ca le pot avea pe amandoua si in acelasi timp se pot bucura de ele insa se plafoneaza atunci cand sunt pusi in fata alegerilor si deciziilor ce nu pot fi amanate. Fie ca alegem cu inima sau alegem gandindu-ne, la partea materiala, automat suntem aruncati dintr-o parte in cealalta a emisferelor dintre personal si profesional. Zona de echilibru mult cautata se lasa cu greu gasita si asta poate si din cauza conceptiilor pe care le avem despre viata si despre celelalte lucruri din jurul nostru. “Banii nu aduc fericirea dar o intretin” – cu siguranta poate fi un argument valabil pentru indreptarea actiunilor spre viata profesionala, spre cariera. Fericirea si implinirea – clar te duc cu gandul la o prosperitate a vietii personale, a vietii intime in care tu poti fi bucuria celui/celei de langa tine.

Traim, ne dorim, incercam si concluzionam atunci cand ni se cere. Alternanta dintre cele doua planuri si deciziile ce vin in consecinta dorintelor noastre ne fac sa fim in cele din urma oameni moderni, oameni ce se adapteaza incet, incet unor statusuri sociale ce ierarhizeaza pe o scara imaginara conditia omului in societate. Buna calitate a vietii tine in primul rand de preferinte. Pentru tine ce este mai important, o viata personala prospera sau o cariera de succes? 

^Citeam acum ceva timp intr-o revista un articol asemanator care mentiona timpul ca fiind principalul dusman al deciziilor noastre si care ne separa practic viata personala de cea profesionala, indepartandu-ne tot mai mult de punctul de echilibru mult dorit de noi, de oamenii moderni.

Sursa FOTO

Sustin cazurile umanitare

M-am intalnit intamplator, ieri, pe strada cu mai vechiul meu amic pe nume Ionut Valicu. Intrebandu-l ce mai face mi-a raspuns grabit ca e intr-o alergatura continua ce va avea ca rezultat organizarea unui eveniment caritabil. L-am rugat sa-mi lase pe facebook cateva date despre ce vrea sa faca cu promisiunea de a scrie pe blog despre proiectul sau, in speranta ca cineva interesat poate citi si ajuta in vreun fel.

Prin urmare va rog sa aruncati un ochi peste:

Zambind iti colorezi viata

In viata intalnesti persoane ce pur si simplu te atrag, ce-ti intra in inima si care iti fac viata mai frumoasa. Atunci cand le cauti nu le gasesti, fiindca cel mai adesea cautam in locuri total nepotrivite sau trecem nepasatori pe langa cei care ne-ar putea colora viata. Atunci cand ii cunoastem legam prietenii frumoase si incercam sa-i tinem langa noi,  completandu-i.

Zambind iti colorezi viata iar cei ce ma cunosc stiu ca imi place sa rad, sa fiu bine dispus, visator si plin de optimism. Imi place sa imi traiesc viata in jurul persoanelor in care ma regasesc, cu care comunic si carora le spun cu adevarat cum sunt eu. Urasc singuratatea si momentele in care desi caut, nu gasesc ceea ce am nevoie pentru a ma linisti.

Saptamana aceasta am primit creioane colorate. Un gest simbolic ce mi-a stranit un zambet larg si care mi-a dat curajul sa cred ca viata are nevoie de multa culoare. Desi nu am talent la desen si nici colorataul ce odinioara ma fascina nu ma mai atrage, m-am simtit dator sa colorez prin ganduri si atitudini viata persoanelor din viata mea. Uneori prea mult, fiindca nu credeam ca pot face pe cineva sa rada incontrolabil, uneori mai putin smulgand macar un zambet cand n-am putut face mai mult. Ma simt dator sa fiu alaturi de cei ce ma sustin si imi doresc sa pot sa-i fac sa zambeasca tot timpul. Multumesc persoanelor care imi fac viata mai frumoasa!

Sursa FOTO

Daca viata ar fi un stil de dans…

Zi de zi aud tot felul de pareri si ganduri ce fac trimitere directa catre viata. Vad oameni care isi complica existenta, persoane care incearca sa-si auto-depaseasca conditia, visatori si resemnati. Fac parte din peisajul zilnic al urbanului si nu numai. Par a fi uitat orice notiune ce are legatura cu optimismul si gratia ce viata ti-o ofera spre a o valorifica. Uneori existenta noastra poate fi comparata cu un stil de dans in care cautam sa facem pasii perfecti, in momentele perfecte. Apasarea pasilor, rigiditatea miscarilor cat si neindemanarea par a fi rezultatul greutatilor intampinate, in timp ce gratia si flexibilitatea duc mai mult cu gandul la o viata implinita, realizata, asa cum se vrea a fi ea cu adevarat.

Daca viata ar fi un stil de dans, atunci tu cum ai vrea sa te misti, sa traiesti si sa te bucuri de fiecare clipa? Ce stil de dans a-i atribui vietii tale si de ce?

Imi plac ritmurile care te provoaca, sincronurile perfecte si atingerile delicate. Imi plac ocaziile ce-ti dau posibilitatea sa iesi pur si simplu de sub anonimat si sa fii pentru o seara, zi sau ocazie cine-ti doresti cu adevarat. Viata, dansul, probabil doua chestii nu foarte diferite ce incearca sa se asemene si care au ca protagonisti, aceeasi indivizi stangaci sau gloriosi ce pasesc cu sau fara curaj, tematori sau increzatori spre tot felul de lucruri noi. In viata evenimentele apar pe neasteptate, lovindu-te de tot felul de situatii usoare sau complicate. Deciziile bune par a fi cheia spre succes in timp ce alegerile nesigure ne condamna la regret. Cand dansam anticipam miscarile lansandu-ne  condusi de ritm si dominati de atmosfera, insa chiar traim cu adevarat momentul…

Singuri, in doi sau in formatie fiecare coregrafie transmite stari, emotii si trairi. Optimisti, veseli, cu un zambet larg reusim sa ne facem viata un loc mai bun. Ritmurile ametitoare ne fac sa avem tot timpul urcusuri si coborasuri la fel cum atitudinea si daruirea ne aduc acolo unde, la inceput ne este greu sa visam. Eu, nu stiu ce stil de dans mi se potriveste si nici ce-ar merge pentru a se potrivi stilului meu de viata. Uneori nevoia de ceva lent ma face sa cred ca e decizia cea mai buna, in timp ce dinamica evenimentelor ma face sa optez mai mult spre ceva impins aproape spre extrem. Dansez, dansezi, traim, ne bucuram de viata… Stil, dans, o viata…

Sursa FOTO